De foarte multe ori luam totul ca un fleac din categoria: „- hai să încerc, cine ştie ce iese?!”. Mereu spuneam că lucrurile planificate sunt binevenite, dar planurile includ aşteptări, aşteptări care includ, la rândul lor, şi dezamăgiri, în cazul nerealizării lor.
Eram și sunt un adept, înrăit, al improvizării din motiv că plăcerea e mult mai mare de la lucrurile frumoase pe care le obții neplanificat. Acesta este felul meu și din acest motiv sunt privit – cum sunt privit.. Nu mă iubesc mulți și sunt bine cu acest fapt.
Sunt o fire arogantă, dar empatică în același timp. Am trecut de acea etapă cu iluziile puse în cuier. Am aruncat iluziile la gunoi, alături de părerea lumii despre ceea ce fac eu zi de zi şi stereotipurile dictate de societate. In fapt, noi ne dizolvăm în iluzii, ca într-un laborator la orele de chimie. Ne strecuram intr-un pahar Berzelius amestecandu-ne cu fiecare atom din compozitia sticlei pana devenim alţii.
Permanent suntem în proces de metamorfoză datorită şi oamenilor, de astfel. Fiecare avem oameni cu care contribuim cot la cot la crearea a ceea ce mai apoi au să devină amintiri.
Ne faurim singuri momente, din categoria celor, care îţi încarcă bateriile cu energie pentru ceva timp, în zile cand mai gasim amintiri. Noi, în general, nu memorăm zile, noi, memorăm senzaţii provocate de acele momente petrecute cu oamenii potriviți în circumstanţe potrivite. Noi suntem adevarata memorie a sufletului.