un fragment din carte…
„Bucureşti / 2003
Elena şi Victor luau masa de prânz aproape în fiecare zi
împreună, iar o dată sau de două ori pe săptămână Victor îşi
petrecea noaptea în apartamentul lor. Trecuseră aproape doi ani
de când erau împreună. Trebuiau să fie mai discreţi ca oricând,
fiindcă începuse deja campania lui Victor şi devenise o figură
proeminentă pe plan naţional. Ţinea discursuri cu prilejul
raliurilor politice şi al dineurilor pentru strângerea fondurilor,
iar opiniile sale despre problemele naţionale se publicau din ce
în ce mai frecvent în presă. Elena devenise şi ea răsfăţata
presei, iar succesele ei din tribunal se publicau cu multă vâlvă.
Veneau mai mulţi clienţi decât putea să accepte, iar în timp ce
interesul ei principal se orientase spre procese criminale, la
îndemnul lui Dorin începu să accepte şi alte cazuri.
Victor şi Elena se întâlneau să ia masa o dată pe
săptămână şi era o tortură pentru amândoi, fiindcă nu aveau
timp să fie singuri. Vorbeau la telefon în fiecare zi, folosind
nume codificate. El era domnul doctor, iar ea era domnişoara
Nuți.
— Urăsc să mă tot furişez în felul ăsta, îi spuse Victor.
— Şi eu.
Dar gândul să-l piardă o înfricoşa…”